Formarea limbii române a avut loc o dată cu etno-geneza românească și se înscrie în procesul european de formare a popoarelor romanice și a limbilor neolatine.
    Limba română are la bază limba geto-dacilor și limba latină populară. Romanii au impus limba latină drept limbă a administrației, dar au păstrat din limba geto-dacă termi-nologia geografică, drept reper al orientării în noua provincie. Ca atare, s-au păstrat din limba aborigenilor, toponime și hidronime precum: Carpați, Drobeta, Napoca, Argeș, Criș, Dunăre, Mureș, Olt.
Tot din limba geto-dacă s-au conservat în noua limba circa 200 de cuvinte (unii cercetători estimează 130, alții 160 de cuvinte) care definesc universul de viata al populației autohtone și au dat naștere la bogate familii lexicale (cel puțin 1000 de cuvinte). Unele cuvinte exprimă noțiuni concrete: nume de animale( mânz, viezure, mistreț, barză), plante( brad, gorun, măceș), părți ale corpului românesc( buză, grumaz, burtă), noțiuni familiare(copii, băiat, moș, prunc), universul gospo-dăresc(cătun, gard, zestre, mol, pârâu), verbe funda-mentale( a arunca, a mișca, a păstra, a rezema). Semnificativ este poziția cuvântului bucur ( la origine înseamnă frumos), care a dat numele capitalei București și a dezvoltat o bogată familie lexicală.

Pagina următoare


Zuma | Games | Forum IT | Anunturi | Jocuri | Muzica | Matrimoniale | (remove these ads)